Cătălina Ponor, triplă medaliată cu aur la Jocurile Olimpice şi multiplă medaliată la Campionate Mondiale şi Europene, şi-a reluat pregătirea pentru 2017.

La 29 de ani, gimnasta a decis să continue cu performanţa, ”chiar şi până la Jocurile Olimpice de la Tokyo”.


- Cum a fost 2016 pentru tine, cum îl vezi acum, la distanţă de câteva luni de Jocurile Olimpice?

- A fost un an greu pentru mine, cu multă povară pe umeri, dar au fost şi rezultate, mă refer la medaliile de bronz de la Europene, care m-au bucurat puţin. Despre Jocurile Olimpice pot spune că au fost o experienţă din care am învăţat multe. Crezi că ai adunat multă experienţă, dar uite că se arată, aşa cum a fost pentru mine la Rio, că întotdeauna se mai poate întâmpla ceva care nu a mai fost trăit. Am trecut printr-un amalgam de sentimente, de la fericirea maximă că particip şi am dus drapelul României şi până la tristeţea fantastică, pentru că nu am reuşit ce ştiam că pot.

- Ţi-ai revăzut exerciţiile de la Rio?

- Niciodată nu mă uit la exerciţiile din concurs, iar când a fost ca la Rio nici nu am vrut să mai aud. Când sunt concursuri în care nu iese cum vreau nu mă uit, caut în schimb ceva bun, care să mă motiveze. Am avut nevoie de mult timp în general, nu doar referindu-mă la gimnastică, pentru a-mi reveni după ce am ratat la Rio. La două zile după încheierea concursurilor am decis că voi continua cu gimnastica, pentru că ştiam că dacă mă concentram atunci la ce aveam de făcut, nu la altceva, reuşeam. Aşa că voi merge mai departe, pentru a demonstra că pot face ce mi-am propus, ceva bun.

- În afară de aparatele tale favorite – solul şi bârna, anul trecut ai început să lucrezi şi la paralele. Mergi pe aceeaşi linie şi în 2017?

- Nu am reuşit să fac paralele la Rio, aşa cum mi-am propus. Eu am lucrat fără palmiere, a fost foarte greu să concurez cu adversarele care aveau palmiere, iar înaintea concursului palmele mele erau ”rupte” din cauza magneziului şi am fost nevoită să renunţ. Aveam usturimi că mă durea şi în inimă parcă, durerea era prea mare şi am renunţat. Aşa că, deocamdată, las deoparte paralelele, mă voi axa pe bârnă şi sol şi voi încerca să am a doua săritură. Nu am mai făcut niciodată asta, niciodată nu am avut două sărituri şi de aceea nu am putut avea vreodată o finală la acest aparat, pentru că aveam doar o săritură.

- Care din cele două aparate ţi se pare mai dificil să-l pregăteşti?

- Paralele. E mai dificil să fac paralele (râde – n.r.), niciodată nu mi-a plăcut, nu am fost talentată la acest aparat. Dar cum se zice, încercarea moarte n-are, voi pregăti a doua săritură şi sper să reuşesc.

- Ce urmează pentru tine la acest început de an?

- Antrenamente. Sunt în Bucureşti, încep pregătirea puternică şi în linie dreaptă pentru Campionatul European de la Cluj-Napoca. Va fi competiţie individuală, aşa că merită să încerc cât pot de mult în acest concurs, la care sigur că-mi doresc să fiu cât mai sus.