dolce sport

Nu v-aÅ£i săturat să vă tot uitaÅ£i la meciuri de-Å£i vine să-Å£i învineÅ£eÅŸti fruntea de palme la câte greÅŸeli elementare comit fotbaliÅŸtii neaoÅŸi? Păi cât să mai consume antrenorii carioci trasând scheme, sisteme ÅŸi înÅŸirându-Å£i adversarii pentru analize înainte sau chiar ÅŸi după meciuri? De câte ori să-ÅŸi mai explice pe unde-o să te atace vrăjmaÅŸii? Vrei să te ia de mânecă ÅŸi să te-aÅŸeze pe teren în timpul meciului în poziÅ£ia pe care Å£i-o desenase înainte pe tablă? Oricât de tânăr sau lipsit de experienţă poate fi un antrenor el tot studiază adversarii ÅŸi ceva-ceva tot îÅ£i explică. Tu nu trebuie decât să ieÅŸi pe teren cu niÅŸte automatisme. Restul e talent.

"D-aia e fotbalul frumos!" o să spuneÅ£i unii. Sanchi! Una e să ratezi, să dai niÅŸte rachete à la Vrăjitoarea pe vremuri, de la un metru din faÅ£a porÅ£ii, dar alta e să îÅ£i pierzi adversarul pe drum, să laÅŸi spaÅ£ii cât barajul de pe Siret sau să nu faci un dublaj cum trebuie. Păi cum să nu înnebunească oamenii de pe bancă? Cum să nu te înjure suporterii?

După meciuri se adună băieÅ£ii din tribună ÅŸi stau la o bere de vorbă: "Åži eu dacă jucam dădeam mai bine ca ăla!" e replica predilectă a oricărui bărbat de mai bate o minge pe sintetic cu prietenii cu burtici ÅŸi poate fără fizic de mare fotbalist. Åži ÅŸtiÅ£i ceva? S-ar putea să aibă ÅŸi dreptate, măi, ăştia...generaÅ£ia care vă complaceÅ£i ÅŸi încercaÅ£i să ascundeÅ£i soarele cu un deget.